Incerc sa imi strang ideile...de sarbatori am de gand sa pun resentimentele, frustrarile, lacrimile, lucrurile care ma intristeaza, amintirile dureroase intr-un cos; cu ele ma voi urca in masina si voi conduce pana in cel mai departat loc,o cabana parasita pentru ca acolo e locul in care mereu am fugit cand realitatea a fost greu de suportat.
De mult nu am mai vizitat locul asta parasit... nu mai aveam nevoie de el,dar mereu ma va face sa ma simt mai bine decat ma simt acasa,deoarece am gasit locul in care ma simt ca acasa.... este ideala privelistea,la fel de ideala este si atmosfera. Si cred ca azi voi dormi acolo, am nevoie sa ingrop acele trairi si am nevoie si de liniste....o liniste dupa care tanjesc de ceva timp.
In bagaj voi pune o carte..pe Flaubert si scrisorile sale,o lectura de care nu ma desprind, imi voi lua cea mai linistita muzica,perna mea pufoasa si cateva filme siropoase si comedii....nu mai imi trebuie nimic altceva care sa ma faca sa ma simt bine...nu am nevoie de nimeni!
In drum.... am realizat ca uitasem complet de poteca care duce spre un rau frumos si limpede..atat de limpede incat te oglindesti,e perfect.... azi totusi nu am timp sa trec pe acolo. Adie un vant atat de suav,pare ca timpul s-a oprit in loc de la ultima mea venire aici.... e la fel de verde,la fel de luminos,la fel de linistit totul.
Si uite-ma ca am ajuns si la locul parasit.... am deschis usa si.... un aer cald si familiar imi rasfata simturile.Un miros frumos de sote de morcovi...acelasi miros pe care il simteam cand bunica facea acest fel de mancare. Am realizat ca nu sunt singura in casa,este si EA.... m-am bucurat... pentru ca imi lipsea enorm de mult,imbratisarea ei .... tot ce reprezenta ea imi lipsise atat de mult.
Incerc sa pun tot ceea ce vreau in ordine cronologica sa ii relatez tot ceea ce ea a pierdut pentru ca nu a fost langa mine. Imi zambeste... ma saruta pe frunte si imi zice ca e mandra de mine,ca indiferent unde voi fi mereu prezenta ei ma va proteja.Sunt uimita,mahnita, dar azi nu imi permit astfel de sentimente...vreau sa ma bucur de ea si de linistea care ne inconjoara.
Nu vreau sa pierd nici o alta secunda..timpul e atat de pretios........
M-am blocat...am atatea de spus dar nu stiu de unde sa incep..doar o privesc si ii multumesc pentru ca a intrat in viata mea si nu a mai iesit de acolo. Imi aduce o felicitare...nu imi vine sa cred..e prima felicitare pe care i-am scris-o..inca o mai are...o alta imi pune in mana...era o vedere din cea mai frumoasa vacanta din viata mea. Ii povestesc ca...sunt dezamagita de toti inclusiv de mine,ca fiecare zi din viata mea e doar un sir de intamplari banale si restrictii care ma sufoca...sunt mahnita ca trebuie sa cer voie pentru ceva ce mi se cuvine...ca trebuie sa dau socoteala chiar si pentru aerul pe care il respir.
Ma intelege....simt asta...mereu a stiut ce vreau si ce simt fara sa ii spun prea multe....
Azi.....am evadat pentru o secunda in lumea mea...si as schimba lumea asta cu realitatea pentru ca este de mii de ori mai buna.