Cat de mult te schimba o relatie?

In ultimul timp am stat si am observat ce se intampla in jurul meu, relatii care se destrama , unele  de abia incep in timp ce altele devin serioase pe zi ce trece. Ma intreb ce te face sa te schimbi atunci cand iubesti? Spre exemplu stiu o fata care in cei 2 ani de cand o cunosc mereu adopta o atitudine baietoasa cat si vestimentar. Recent am observat schimbari la nivel vestimentar (nu e ca si cum as fi urmarit-o non stop)a devenit mult mai feminina, ba chiar machiata. Uitandu-ma pe profilul sau de pe facebook mi-am confirmat ceva ce banuiam... este intr-o relatie. In orice poza zambeste si se observa cum fata ei radiaza de fericire. Este chiar impresionant cat de mult te schimba o relatie. Iubirea este un sentiment fara descriere cu toate ca incercam sa gasim mii de definitii, ori o simti ori nu. Este sau nu in sufletul tau, nu cred ca poti simula iubire deoarece se observa lipsa zambetului constant si lucirea din ochi.

Azi am avut o discutie cu un cunoscut despre casatorie, a ramas socat cand am spus ca pentru mine casatorie nu este ceva primordial. In toti acesti 3 ani de cand am o relatie am fost intrebata constant aceleasi intrebari "si pe cand nunta" "dar de ce nu vrei acuma?" " peste 5 ani,vrei sa fii fata batrana?". Oamenii s-au obisnuit cu imaginea unei fete in varsta de 22 de ani sa fie deja casatorita, tot ce trece de 25 esti deja fata batrana. Aceasta cunostiinta mi-a spus ca din momentul in care te casatoresti intervin compromisurile, si stii ca ai ceva sigur. Serios???!?!?! Cine garanteaza ca atunci cand spui "da, te iau pe tine nesilita de nimeni.." vei avea parte de iubire si stare de bine intreaga viata? Cine garanteaza ca sentimentele nu se vor stinge? Ce fel de relatie e aceea in care faci extrem de multe compromisuri? 

Multi spun "gata, m-am insurat/maritat nu mai pot iesi cu baietii/fetele in oras?" De ce? Cine spune asta? Probabil ca eu gandesc diferit pentru ca am o relatie diferita. Pot iesi linistita 2-3 ore in oras cu prietenele si el la fel cu baietii, fara sa ne suparam. Se numeste libertate de miscare fara sa ingradesti obiceiurile de o viata a unui om. Nu este casatoria acelasi lucru ca atunci  cand te muti cu cineva? De ce este diferit?

La intrebarea de ce nu ma marit acum mereu raspund ca sunt prea responsabila ca sa ma avant intr-un viitor negru, nici unul dintre noi nu are vreun ban strans, avem mult prea multe cheltuieli. Vrem sa avem ceva sigur inainte sa facem pasul asta desi pentru noi ar fi acela de a ne muta impreuna. Sunt persoane care sunt impreuna de 20 de ani si de-abia dupa aceasta perioada se casatoresc.

Pur si simplu as vrea sa nu ma mai intrebe nimeni de casatorie si daca tot primesc intrebarea aceasta sa nu fiu privita urat cand spun "peste 5-6 ani". Am alte prioritati in viata asta,mai importante.

Quick tip: Cum sa "tratezi" balonarea

Azi am ajuns frumos acasa am mancat o supita si deja simteam ca am mancat o oala de 5L de supa. Balonarea nu a intarziat sa apara. Urasc acea senzatie, imposibilitatea de a respira nu este ceva ce mi-as dori sa simt mereu. Bineinteles ca exista sute de pastile care te pot ajuta insa eu sunt satula sa ma tot tratez cu niste pilule care oricum ma ajuta la o problema insa imi creaza alte zeci de probleme. Citisem eu undeva ca pentru a evita balonarea chinezii beau in timpul mesei(sau dupa) ceai verde fierbinte. Asta contrazicea tot ce stiam pana acuma si anume ca nu este bine sa bei apa/ceai in timpul mesei sau chiar imediat dupa ce ai mancat. Prin urmare mi-am facut un ceai fierbinte, am baut linistita ceaiul meu si in 10 minute ma simteam ca si cum nu as fi mancat nimic.

Prin urmare daca experimentati aceasta groaznica senzatie de balonare nu fugiti la farmacie pentru a va indopa cu pastile, fierbeti putina apa, adaugati ceaiul in pahar si beti cu grija, fara graba. Va promit ca senzatia va disparea rapid in maxim 10-15 minute!

Happy birthday to me giveaway! (INCHIS)

Incep prin a spune ca imi cer mii de scuze pentru lipsa indelungata de pe acest blog. Intradevar noul job imi consuma mai mult de jumatate din zi, astfel ca atunci cand vin acasa sunt franta si fara chef. Singurul lucru pe care vreau sa il fac este sa fac un dus ( a fost extrem de cald zilele astea) si sa ma pun in pat. Cu siguranta in week-end am mai mult timp ca sa ma dedic blogului as aca va rog sa ma iertati ca nu pot scrie/raspunde la comentarii in timpul saptamanii.

In aceasta zi de 14 iunie in urma cu 22 de ani s-a nascut subsemnata Beatrix aka Mika aducand bucurie in sufletele parintilor sai si scutindu-si mama de cele 9 luni de sarcina . Am incercat sa fiu cuminte la mama in burtica prin urmare venirea mea a fost lenta . Imi era prea lene sa plang chiar si atunci cand imi era foame, sete sau aveam nevoie sa mi se schimbe scutecul de bumbac. Mancarea mea preferata: piure la borcan Milupa. Chiar daca aveam 4 ani eu inca il mai mancam. Obisnuiam la gradinita sa bat un singur baiat, serios, nu stiu ce aveam cu acel biet copil insa si-a luat o bataie pe cinste cand a indraznit sa ma parasca la educatoare. Imi amintesc cu placere cum la gradinita aveam un grup mare de copii care se lasau condusi de mine. Odata am facut pipi pe mine si de rusine nu m-am mai jucat cu nimeni in ziua aceea, educatoarele au crezut ca sunt bolnava deoarece mereu eram energica. Mancarea mea preferata era grisul cu lapte si supa de rosii cu fidea in forma de alfabet. Mama si tata lucrau pe un tren cu vagon restaurant iar eu mergeam mai mereu cu ei, cel mai ciudat lucru era atunci cand ma puneam cu matura in mijlocul holului...cu matura in mana :)) Eram un copil destul de independent asa ca intr-o zi m-am decis sa le spun parintilor( de fapt sa le ordon) sa nu mai vina cu mine la gradi deoarece sunt un om mare si pot merge singura. Mi-au lasat impresia ca sunt singura pe strada insa erau in spatele meu la cativa zeci de metrii.Mergand linistita a trebuit sa trec strada, m-am oprit am ridicat mana mea micuta si masina s-a oprit iar eu am trecut fara vreo temere.

Pentru mine copilaria ramane o etapa importanta din viata mea, una frumoasa din care poate as fi vrut sa nu plec niciodata. E placut sa fii copil si rasfatat de cei din jur singura problema existentiala fiind cea a timpului, mereu nu ramanea destul timp cat sa ma joc. Tind sa cred ca am fost un copil diferit, mereu am stiut ce vreau sa fac si tot timpul faceam cumva ca totul sa fie in avantajul meu. Da, cred ca eram destul de manipulatoare:)) ca oricare alt copil insa diferenta facea ca eu nu ma tavaleam pe jos plangand.

Vreau ca azi sa fie motivul primului meu concurs, sponsorizat de mine, din propriile mele resurse.
Reguli:
1. Perioada de desfasurare este 14 iunie-30 iunie.2010 pentru ca toata lumea sa aiba timp sa participe
2. Vreau sa lasati un comentariu in care sa specificati una dintre cele mai frumoase/haioase amintiri din copilarie
3. Trebuie sa ma urmariti prin intermediul  Google Friend Connect sau prin mail.


Premiul:

Paleta de culori  88 shimmer

Prin urmare astept comentariile voastre si celor care isi serbeaza ziua de nastere in iunie le doresc multa, multa fericire, sanatate si noroc in viata

Adio si ramai cu bine!

Este oficial, ieri a fost  ultima zi ca si asistent relatii clienti. De azi sunt pe alt proiect. Nu imi va lipsi nimeni si nimic, ma mut la etajul 6 si las etajul 5 in urma mea. Toate persoanele dragi mie imi vor fi pe acest nou proiect. Nu voi mai auzi permantele intrebari stresante " Di cee????" , " vreu minutili nationale ca sa apelez in Spania", " imi lipseste un  h, unde a plecat?". Nu voi mai avea de-a face cu parinti imbecili care isi pun copii de 5 ani sa sune la Rel Clienti pentru a afla niste informatii pentru cartela lor. Nu mai trebuie sa ma chinui sa inteleg numele sau sa aud cum o doamna se oftica daca din greseala o numesc "domnisoara". Nu mai am stresul ca am un target de apeluri, gata cu apelurile lungi de 30 minute in care clientul iti povesteste intreaga viata( de cand era copil cu puta in nisip). Clar nu imi va fi dor de "putosii" care cred ca Relatii Clienti este mai nou un serviciu de dating. Bineinteles nu imi va ajunge tensiunea 1000 cand eu vorbesc si clientul se screama pe WC si culmea realizez ca trage (sau nu) apa. Ce sa mai zic de cei care se autosatisfaceau cand eu vorbeam cu ei si cereau sa nu ma opresc ca imediat le vine?!?!?!?! Unde mai pui si amenintarile cu bomba/bataie/blestem si injuraturile. Nu voi mai auzi imbecila fraza " auzi doamna sau domnisoara ,ce esti". Nu voi mai merge acasa cu dureri infernale de cap si nervoasa. Nu voi mai resimti stresul ca trebuie sa ma incadrez intr-un parametru bine definit si stabilit, nu imi va sta nimeni sa imi sufle in ceafa. Nu imi mai va trage nimeni jaluzelele atunci cand aleg sa ma delectez pe geam cand am un apel in ideea ca ma voi relaxa si astfel eu voi fi mai calma pentru un apel ok.

Sunt fericita cu noul salar? Bineinteles ca nu, cum pot considera minimul pe economie la 8 h o fericire de salar? Dar cu siguranta voi fi EU din nou, nu scorpia in care m-am transformat in ultimii doi ani. Nu imi mai va spune nimeni ca sunt putin (mai mult )nevrotica. De cand am aflat de noul proiect pana si pofta de a citi s-a trezit astfel incat citesc 3 carti deodata insa imi amintesc fiecare detaliu din toate. M-am conformat cu situatia si trec mai departe, nu imi pot permite sa imi petrec tot timpul plangandu-ma cat de penal este totul. Mai bine imi canalizez atentia catre altceva. Am proiectul cu cerceii vor mai veni si altele sunt optimista (putin prea optimista).

Consider ca pentru a fi asistent relatii clienti in care acestia din urma te suna pentru a reclama ceva este una dintre cele mai grele job-uri si aici ma refer din punct de vedere psihic. Daca esti genul de om care spune verde in fata si ai un caracter explosiv e clar, nu aplica pentru acest job. Cauta altceva!

Probabil multi cand suna la acest serviciu  merg pe principiu " clientul nostru, stapanu nostru" si cred ca pot striga cat ii tin glandele dar trebuie sa stiti ca persoana din receptor nu e direct respunzator pentru ceea ce  se intampla. Da, trebuie sa respecti clientii dar respectul trebuie sa vina si din partea lor (cred eu ), fiind o simpla logica de cei 7 ani de educatie elementara. Job-ul acesta mi-a schimbat viata din multe puncte de vedere asta fiind singura calitate. Te face sa vezi lucrurile altfel.