-->

09.12.2009

Cand urasti ce faci...

Orice job are partile sale pozitive si negative dar ce faci atunci cand urasti jobul? Nu e vorba de ura aia ca trebuie sa te trezesti dimineata si apoi te conformezi ci ura aia care te deprima atunci cand te urci in autobuz,lift  si in final la birou.

De 2 zile sunt in aceasi stare depresiva, pur si simplu pana nu renunt la jobul asta nu voi putea avea o singura zi linistita. Cand rasuflu simt o greutate pe inima si ma doare ca nu pot sa o indepartez prea curand. Ma simt sufrata ca nevoile financiare ma tine in acel loc oribil, pur si simplu cand intra un apel si trebuie sa raspund imi zgaraie creierul si o voce parca spune "inchide, inchide acuma..prost la orizont!!"

Stiu , nu ar trebui sa las lucrurile astea sa ma copleseasca, de fapt pana recent problemele de la lucru le lasam frumos la iesirea din firma. Ce a declansat depresia a fost un apel in care mi s-a spus "mars", nimic nou intr-un call center am zilnic zeci de apeluri cu tampiti care injura dar asta..a fost ofensa care m-a facut sa ma simt ca un gunoi, de parca as fi fost ultima lepadatura din lume.."mars" de parca nu as fi o fiinta umana.
Al doilea lucru a fost preavizul unei colege, pleaca in 15 zile. Firma noastra e ceva de genu "Intra cine vine, iasa cine poate". Este acel job care iti ofera mancare, nervi pe bani extrem de putini avand in vedere nivelul de stres indurat. Te tine pe loc deoarece stii ca in vremea asta de criza si concedieri nu ai altceva de ales.

Mereu mi-am spus ca nu voi face ceva ce sa nu imi placa, uite-ma acum detestand fiecare minut petrecut in firma aia. Am cautat joburi in domeniul media si in mod normal se cere experienta pacii pe care eu personal nu o am dar nici nu mi se ofera posibilitatea!!Ce poate fi mai frumos decat in fiecare zi sa faci altceva, sa intalnesti aceleasi situatii, sa inveti.

Frustrata ca inca nu pot renunta, este singurul meu venit momentan si asta ma deprima si mai tare.

Anyway stiu ca nu are nici o legatura cu subiectele abordate pana acuma dar aveam nevoie sa ma descarc, cu toate ca imi plang de mila e o stare ce ma irita. Vreau sa zambesc...


12 comentarii:

Butterfly spunea...

Exact aceeasi stare am avut-o eu la un moment dat in legatura cu un job, pur si simplu uram sa vin la serviciu, dar spre deosebire de tine uram sa stau degeaba, erau un job de inginer la o fabrica si pur si simplu dormeam pe mine acolo, si culmea, prietena mea cu care ma angajasem in aceeasi perioada isi daduse demisia, si surpriza, in scurt timp mi-am gasit un post la un job pe care il consideram jobul perfect, deci din senin s-a intamplat o minune si am plecat de acolo, ce vreau sa spun e sa fii optimista, nu renunta, ajutorul vine cand nici nu te astepti, deci cred ca si in cazul tau va fi cu happy end pentru ca atunci cand iti doresti foarte mult ceva in cele din urma se intampla, ai rabdare si persevereaza
xoxo

Silvia spunea...

exact la asta mă gândesc şi eu... eu momentan nu muncesc, dar trebuie să mă apuc şi de asta. fiindcă job-ul visurilor mele este momentan inaccesibil, trebuie să fac alceva, căci am nevoie de experienţă în CV... ştiu că în fond e aiurea, dar te poţi gândi că până la urmă o să ai noroc, cum bine zice butterfly ;) cine ştie ce surprize îţi rezervă viitorul ;)

adizzy spunea...

nu prea stiu ce sa iti zic dar gandestete ca multi ar vrea sa fie in locul tau..si gandestete ca acea persoana(nu prea o poti numii asa) care ti-a zis mars nu e om...nu are creier..ar trebuii sa iti para rau de el ca e asa...candva lucrurile vor devenii si mai bune..iti trimit un hug sa te simti mai bine

Oana spunea...

subscriu.stii ce e trist? ca prea putini isi iubesc cu adevarat jobul. eu personal nu cunosc pe nimeni. mie pe de o parte imi place ce fac, dar pe de alta parte...si eu am de-a face cu oamnei si pe mine cel mai tare m-a enervat cand mi-a zis un mucos ca doar de-aia sunt platita. eu nici macar nu-s functionar public sa fiu platita din banii lui si nici nu lucrez la vreo firma din domeniul serviciilor. asa ca acel comentariu era complet nejustificat. tot asa spun si eu,ca o sa plec, dar...un an de zile n-am avut job si a fost oribil. trebuie sa tin si cu dintii de el.

Ladvi spunea...

Si eu am fost atat de deprimata la un momenta dat din cauza lucratului in call center incat in momentul in care trebuia sa ies pe usa sa plec la servici incepeam sa plang.Nu vroiam sa ma mai duc dar sunt atatea de platit si ai nevoie de salariu.Mi-a trecut(daca pot spune asa) in momentul in care mi s-a intamplat ceva urat pe plan personal asa ca serviciul era cel mai mic "rau" din viata mea.Putea sa tipe orice oricine la mine ca eu "eram in lumea mea" si nu ma mai interesa,am reusit sa pun un paravan imaginar intre mine si telefon si imi faceam munca automat.
Dupa cateva luni totusi am reusit sa avansez in firma si acum am jobul pe care mi l-am dorit si vin cu drag la servici zi de zi.
Nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul si nu-ti pierde speranta.

Camelcutza spunea...

Stiu prin ce treci...perioada de preaviz de la cosmote a fost cea mai fericita/linistita din viata mea.Dar eu am lucrat acolo full time, banuiesc ca tu esti pe part, deci se poate si mai rau k tine. Eu ti-as recomanda sa te angajezi la un proiect de call center unde sa apelezi tu lumea si sa nu depinzi de comision. Am lucrat in asa ceva (collection la cetelem) si e de 100 de ori mai ok decat pe inbound. Mie mi-a zis unul o data ca ma asteapta la intrarea din firma sa-mi taie gatul...

Anonim spunea...

Eu te inteleg perfect. Imi urasc actualul job, fiecare secunda petrecuta in firma. Si, ca si in cazul tau, e singura sursa de venit, deci nu pot renunta pana nu gasesc altceva. Eu caut, dar rezultatele se lasa prea mult asteptate.
Si eu lucrez cu clientii, numai ca fata in fata, nu la telefon si mi se face foarte frica cand unul dintre ei incepe sa tipe sau sa amentinte. Nu mai spus ca am parte de un manager de zona extrem de idiot, care nu respecta nimic si pe nimeni, care-si bate joc si face ce vrea el in firma. Reclamatii au fost facute, nu m-a luat nimeni in seama, iar lucrurile s-au inrautatit. Ma gandesc serios sa renunt, dar apoi ma gandesc ca o sa mor de foame pana-mi gasesc altceva...

clarra spunea...

Trist...imi pare rau ca treci prin asa ceva. Cand citesc astfel de cazuri ma gandesc de 1000 de ori la cat de norocoasa sunt eu: lucrez intr-un loc care-mi place, fac ceea ce-mi place, sunt respectata si apreciata, am un venit decent si niste colege pe cinste. Nu spun ca nu exista si uscaturi, nu e perfect nicaieri, dar vin cu drag la munca zi de zi. Nu-ti pierde speranta, poate va rasari si soarele pe strada ta mai curand decat te astepti. La o alta specializare nu te-ai gandit?

Iar despre boii aia care nu stiu sa respecte un om...nici nu merita sa te mai gandesti la ei. Mie personal imi place sa vorbesc frumos tuturor, "multumesc" e cuvantul ce nu-mi lipseste niciodata de pe buze, nici la piata, nici la telefon, nicaieri... E de bun simt.

Beatrix spunea...

@All, va multumesc pentru suportul oferit,in viata de zi cu zi rar mai intalnesti persoane care sa iti spuna o vorba de bine, sa te incurajeze putin chiar daca nu te cunoaste face -to- face.

Butterfly spunea...

Hei, vin si eu cu o observatie off topic, codul de la bannerul tau trebuie modificat, pentru ca nu duce direct spre pagina ta, duce la site-ul unde ti-ai facut bannerul, in locul adresei a href = trebuie sa pui adresa ta intre ghilimele, eu asa am facut si acum merge.
xoxo

Beatrix spunea...

^ multumesc Butterfly, am remediat situatia:D
chiar nu mi-am dat seama ca trebuie schimbat.

SoSheSays spunea...

Mika, renunta la jobul ala si cauta altceva? Ce ai terminat tu? Trebuie sa gasesti ceva. Offf...

Related Posts with Thumbnails