Este deja ora 15 si eu inca nu m-am pregatit, mereu fac la fel. In ultimele 10 minute ma gandesc ca nu stiu cu ce sa ma imbrac, nu am idee ce machiaj sa adopt sau ce frizura. Oare sa port colanti azi?Roz e bun pentru ochi azi?Parul strans sau prins?Nici oglinda nu ma ajuta, deciziile intarzie sa apara. Este deja 15 si 11 minute, am plecat pe jos pana la locul intalnirii. Este atat de frumos afara incat as vrea sa fie mereu asa, nici prea cald nici prea frig, potrivit. Ma "trezesc" mergand repede si nu am de ce, as ajunge mult prea repede si stiu ca voi sta inca 15 minute sa astept sa ajunga. In fata mea 4 adolescente dintre care doar una avea ghiozdan iar in acel moment tot trecutul relationat cu liceul mi-a strabatut mintea. Nostalgia de a fi fara grija zilei de maine imi cuprinde fiinta, era placut sa ai acele probleme adolescentine ca si cum ce ti se intampla este atat de rau incat nimeni nu te poate intelege, doar tu intelegi si restul doar te contrazice de dragul de a nu fi de-acord cu tine. Am atatea amintirii din ultimul an de liceu incat uneori imi vine sa dau timpul inapoi putin doar putin sa mai am parte de acele momente pline de adrenalina cand fugeam de la scoala, imi vreau linistea inapoi, zambetul si prietenii sau poate nu.
Am ajuns in locul intalnirii, stau frumos pe treptele Catedralei si un tip se uita la mine ca si cum ar asista la un blinde date (al meu blinde date). Inca odata admir cat de frumos este centrul orasului, inspir adanc si inchid ochii. Ce simt? Liniste si privesc frumosul. Vad Opera Romana, vreau din nou sa merg la teatru. Ador mirosul placut din incinta teatrului. Mereu acelasi parfum si senzatia de bucurie. Privesc oamenii si ma intreb oare ce gandesc, care le este povestea, unde merg oare, la ce viseaza, sunt tristi sau fericiti?
Gata! A venit, il vad si zambesc cu gura pana la urechi si din toata inima. In mintea mea incerc sa imi explic pentru a nu stiu cata oara de ce? De ce dupa 3 ani inca mai zambesc cand il vad, chiar daca poate ne-am certat si acum ne vedem din nou apare acel zambet larg si plin de iubire pe fata mea. Nu pot rezista sa nu ii zambesc, simt cum as vrea sa ii spun ce inseamna pentru mine dar cuvintele nu isi au rostul, chiar nu ar putea sa redea tot ce simt pentru el. Imi zambeste inapoi, ma saruta si nu intarzie sa apara imbratisarea calduroasa, plina de iubire, cea pe care am astepta-o in acele 15 minute.
Fiecare intalnire incepe la fel, fluturasi in stomac si un zambet. Ne uitam la masini intrebandu-ne de ce nu avem si noi una. Nu avem pentru ca banii lipsesc cu desavrasire dar asta nu ne impiedica sa fim fericiti. Un trecator nervos . De ce oamenii nu incearca sa fie mai calmi?
Ne plimbam si ma gandesc cat de norocoasa sunt deoarece il am si ma are. Nu avem nevoie de nimic altceva, nu imi pasa unde sunt atata timp cat suntem impreuna. Cine suntem? Doar doua persoane indragostite pentru care clipa din acel moment este tot ce conteaza, pretuim fiecare minut petrecut impreuna pentru ca asa suntem noi, acum.
Este placut sa vezi cum persoana iubita se maturizeaza langa si impreuna cu tine, sa stii ca tu esti cea langa care el a devenit din baiat in barbat. Este placut sa iubesti si sa fii iubit. O zi de primavara este ca viata, cand caldura este atat de puternica incat nu mai poti suporta si simti ca te sufoci intervine frigul. Te tine rigid pe moment insa astepti din nou caldura.
A Soul’s Journey @ Biblioteca ASTRA Sibiu
Acum 4 ore
1 comentarii:
imi place tare ceea ce ai scris..mi-ai oferit un sentiment placut de apreciere si ma bucur mult pentru voi!;)ma bucur in acelasi timp k si eu am fost si sunt inca,binecuvantata cu aceasi"caldura"..o seara cat mai frumoasa!:)te pup..
Trimiteți un comentariu