Azi am fost invitata pe facebook la o cauza, Petitia impotriva abuzului asupra copiilor. Am dat join cu o viteza mai mare ca lumina ( yeah right!) deoarece pentru mine personal este un subiect extrem de sensibil. Ca orice copil am avut si eu putin de tratament "educator" din partea parintilor. De cand am putut constientiza propriile ganduri am stiut ca niciodata pe acea cale nu vor obtine ceea ce vor de la mine. Problema este ca multi din parintii care apartin generatiilor anterioare tind sa creada ca "bataia este cazuta din cer", cred ca iti ofera o educatie ferma si prin aceasta cale poate tu realizezi ca ai gresit si trebuie sa fii disciplinat.
Ce detest mai mult pe aceasta lume este bataia in public, este de-a dreptul grotesc sa vad o zapacita de asa numita mama care isi trage dupa ea copilul plangand si eventual ii mai articuleaza vreo 2 palme peste fata si 3 la fund. La modul serios cine in aceasta lume si cu creierul cat soarecele de camp ar putea crede ca acel copil va intelege vreodata ce naiba vrei tu- ca si adult- sa ii demonstrezi. Exista atatea metode prin care poti disciplina un copil neascultator FARA sa recurgi la VIOLENTA. De ce consideri ca este momentul sa fii mama daca nu esti pregatita sa mergi la un drum lung precum cresterea unei alte fiinte umane? Adica tu il alinti si rasfeti si cand nu face cum spui tu ii arati ca TU esti SEFUL. Sunt perfect constienta ca exista copii extrem dar extremi de dificili (eu fiind unul dintre acei copii atat de cuminti incat nu stii daca in casa in care pasesti exista un copil) INSA consider ca acel copil devine asa de dificil si pentru ca tu ca parinte ai participat la acest caracter al copilului. Pe mine ai mei m-au invatat ca atunci cand ei spun ca nu se poate sa am ceva inseamna ca intradevar nu se poate insa cand vor avea posibilitatea imi vor oferi ce vreau. Eu am fost copilul window shopper.
Acum cateva zile eram in mall cu prietenul meu si deodata aud tipete, ma intorc din reflex (deobicei nu asist la scene de violenta in public) si vad cum un tata nervos cu o umbrela mare loveste ferm si decis picioarele tinerei adolescente din mana careia ii cade telefonul mobil in timp ce este devastata de avalansa de lovituri de umbrela peste picioare si solduri. Adolescenta incerca sa ii explice ca nu a gresit cu nimic, ca era unde a spus ca va fi si poate verifica daca ii va suna pe parintii prietenei sale (prezenta si ea acolo). Tatal cu ochii bulbucati de furie parca nu aude nimic din spuse si continua sa de-a de parca ar da intr-o vita! Cu totii gresim dar repet exista enorm de multe metode mai practice de pedepsire a unui copil, orice dar nu VIOLENTA. Acel copil va ajunge in timp sa isi urasca parintii, se va indeparta si ii va uita. Nimic din ce va primi mai tarziu de la ei nu va mai fi de-a ajuns, inima lui va fi precum otelul iar pe urma tot parintii ii vor arunca reprosuri ca nu ii ajuta la nimic, ca nu este alaturi de ei, ca i-a abandonat la greu. Multi parinti nu stiu sa isi asculte copii, atunci cand acestia din urma incearca sa comunice cu ei intr-o maniera deschisa se confrunta cu o persoana autoritara si incapabila sa inteleaga starile unui adolescent. De parca au uitat la randul lor cum a fost, cat de dificil este si cum crezi ca toti adultii sunt niste cretini care nu inteleg nici in ruptul capului ce vrei sa spui.
As vrea sa nu mai vad mame nervoase strigand la bietii copii pe strada, as vrea sa nu mai fie nici un copil maltratat care intr-un final va fi marcat pe viata. Sunt rani care oricat de mult vrei, nu poti sa le vindeci. Nu se formeaza cicatrici pentru ca nimeni nu a venit sa iti vindece ranile adanci ale sufletului. Altii reusesc sa treaca peste traumele de genu insa mereu vor purta in ei putin din acea trauma copilareasca.
Sursa foto
4 comentarii:
Te inteleg perfect, si sunt perfect de acord cu tine. Simt cum mi se urca nervii in cap cand vad vr-o -pardon- tampita de mama ca-i mai da vr-o doua copilului ei pt ca a facut un lucru PERFECT NORMAL pentru un copil! Sa se impiedice si sa cada, sa se joace pe jos etc. Dupa parerea mea, n-ar trebui sa li se dea voie sa faca un copil decat cand ar fi pe deplin pregatite sa-l CREASCA!
Stiu doar ca cu totii avem nervi insa un copil nu trebuie sa resimta frustrarile noastre personale. Unele femei/ barbati nu stiu ce ii asteapta pana se trezesc in fata faptului.
foarte trist ce povestesti , si imi pare rau ca si tu ai trecut prin asa o situatia ! si eu am fost maltratata de unchii mei si acum la maturitate am rupt orice legatura , o sa fiu o a doua gabriela cristea pentru ca asa merita ! pupici
Acei parinti/unchi/bunici smd care recurg la bataie nu castiga respectul copilului si insemineaza doar frica in sufletul sau.
Trimiteți un comentariu