~~Un zambet,iubire~~

Imi place sa vad pe chipul persoanei iubite cum "rasare" un zambet de fericire. Ador aceasta imagine a lui, acei ochi albastri in care ma pierd, acel zambet care ma face sa ma rup de realitate si sa zbor intr-o lume ideala. Stiind ca prietenul meu vroia noul album al trupei Parazitii comercializat impreuna cu Gazeta Sporturilor m-am gandit sa ii fac o surpriza, sa il cumpar eu inaintea lui. M-am asigurat ca nu stie data cand va iesi ziarul cu albumul si dis-de dimineata m-am dus la chiosc si l-am cumparat. Nu pot descrie reactia de surprindere si fericire de pe fata lui. Cum se spune, frumosul nu suporta descriere.

Prietenul meu nu este genul de om care sa isi dovedeasca iubirea prin ceva material, o floare/ursulet de plus/o ciocolata ci prin fapte, acele fapte din care eu inteleg cat de mult ma iubeste. Pentru mine personal valoreaza mai mult o mangaiere calda in mijlocul iernii, sustinerea morala atunci cand simt ca ma prabusesc, sarutul sigurantei.

In urma cu 1 an am trecut printr-o perioada dificila, ceea ce am numit eu ca fiind criza de identitate. Am simtit pe pielea mea cum este sa nu stii cine esti de fapt, sa te indoiesti de tot in ceea ce credeai pana atunci. Doresti sa te regasesti si nu stii de unde sa incepi, te descompui si realizezi dar nu poti face nimic din simplu motiv ca nu stii cine esti si ce vrei. Suna prostesc dar asta am experimentat cand am realizat ca nu sunt in locul potrivit. M-a durut foarte mult cand mi-am pierdut visele, sperantele si mai ales pasiunea pentru Jurnalism. In anii de liceu aceasta pasiune ma facea sa merg mai departe cand simteam ca o iau spre cararile depresiei. Dar atunci nu a mai fost nici a cea pasiune care sa ma trezeasca..doar el, iubitul meu. Cel care mi-a ramas alaturi neconditionat incercand sa ma ajute cum putea mai bine. Mi-a oferit carti cu si despre criza de identitate si multe alte carti motivationale.

Pentru mine asta cantareste mai mult decat o floare, sa il stiu aproape de inima mea in fiecare zi.

La naiba, iar e luna plina si ma simt nostalgica:))

Si la sfarsit un "mic" citat din Osho

Atunci cand iubesti, esti plin de bucurie. Cand nu poti iubi, nu ai cum sa fii fericit. Bucuria este o functie a iubirii, o umbra a acesteia. Ea urmeaza pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii
raspunde cu aceeasi moneda. In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac.

Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. Poate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire. Cine iubeste este fericit.

De intelegeti acest secret, puteti fi fericit 24 de ore pe zi. Daca sunteti plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fara sa mai depindeti de un obiect al iubirii, veti deveni din ce in ce mai independent, caci veti putea iubi fara ca cineva sa fie de fata. Veti putea iubi chiar si golul din jurul vostru. Chiar daca sunteti singur in camera,
veti umple intreaga camera de iubirea voastra. Chiar daca va aflati intr-o inchisoare, o veti putea transforma instantaneu intr-un templu. In clipa in care o veti umple cu iubire, ea nu va mai fi o inchisoare. Invers, un templu poate deveni o inchisoare daca nu este umplut cu iubire.

OSHO

Sursa foto